„Nu am niciun talent deosebit, sunt doar extraordinar de curios”, zicea Albert Einstein

Sunt multe de spus despre citatul destul de modest al lui Einstein. Dorința lui de descoperire nu a fost motivată decât de dorința de a învăța. De fapt, curiozitatea a fost cea care a dus la unele dintre cele mai importante descoperiri din lume...

De ce sunt oamenii curioși? Cum funcționează curiozitatea și cum a modelat aceasta omenirea? Să descoperim cum creierul nostru ne răsplătește pentru că suntem curioși!

Tipuri de curiozitate
Curiozitatea este un lucru complex. Ea motivează inovația, progresul și învățarea. Există mulți factori diferiți care ne țin curioși și care ne fac devoratori naturali de informație. Iată cele două tipuri principale de curiozitate:

• Curiozitatea perceptivă - acesta este tipul de curiozitate pe care îl simțim atunci când trebuie să ne liniștim mințile. Când suntem curioși să aflăm cine ce a făcut sau a zis, cum se face un anumit lucru, cum se termină un film, cine este autorul unei crime dintr-un roman - aceasta este curiozitatea perceptivă. Nu oferă nicio recompensă palpabilă, ci este legată de rezolvarea problemelor și eradicarea lacunelor de cunoștințe. Este strâns legată de anxietate și tensiune.
• Curiozitatea epistemică - curiozitatea epistemică vine dintr-un loc al dorinței, spre deosebire de un loc al nevoii. Acesta este tipul de curiozitate care a determinat și continuă să-i determine pe inventatori, pe oamenii de știință să facă? o muncă genială. Este adesea asociată cu anticiparea recompensei, ceea ce nu înseamnă neapărat câștig financiar. Căutarea senzațiilor tari este, de asemenea, un tip de curiozitate epistemică. Ești dependent de adrenalină? Atunci s-ar putea să fii condus de curiozitatea epistemică!

Știința din spatele curiozității
Ce se întâmplă în creierul nostru când suntem curioși? De ce mințile noastre iscoditoare au o nevoie insuportabilă de a afla lucruri noi? Să aruncăm o privire la neuroștiința din spatele curiozității...

Curiozitatea este un instinct uman natural care este declanșat din ziua în care ne naștem. Până la vârsta de aproximativ trei ani, majoritatea copiilor au intrat în faza de a pune întrebări precum: „De ce este cerul albastru?” sau clasicul „Cum sunt făcuți bebelușii?”. Curiozitatea este un element fundamental al funcționării noastre cognitive, chiar dacă provoacă uneori conversații incomode!

De ce suntem curioși? Cum „funcționează” curiozitatea în creier? Dacă există un lucru care ne stimulează cel mai mult curiozitatea, acesta este un subiect complex învăluit în mister...deocamdată!

O modalitate de a începe explorarea curiozității este să înțelegem „căutarea de informații”. Acest comportament este observabil în întregul regnul animal - de la maimuțe și delfini până la crabi și viermi.
„Căutarea de informații” înseamnă că fiecare animal caută informații despre mediul său. Asta pentru ca să știe cum să supraviețuiască (de bază sau calitativ). De fapt, de aceea există organele senzoriale – pentru a furniza creierului informații care ne ajută să ne cunoaștem, să ne înțelegem mediul și să facem alegeri mai bune.

Dar când căutarea de informații se califică drept curiozitate? Diferența este în motivație. Dacă suntem în căutare de cunoștințe din cauza unei motivații externe, cum ar fi facultatea sau locul de muncă, atunci nu se califică drept curiozitate. Dar dacă suntem în căutare de cunoștințe pentru că suntem motivați intern – pentru că vrem doar să știm răspunsul – aceasta este curiozitate.

Când ceva ne stârnește curiozitatea – un fapt interesant sau un zgomot neașteptat – creierul nostru intră în ceea ce se numește „starea de curiozitate”. Anumite părți ale creierului care sunt sensibile la condiții neplăcute se luminează. Acest lucru arată că ne simțim ușor inconfortabil, deoarece recunoaștem că ne lipsesc anumite cunoștințe. Apoi, părțile creierului nostru responsabile de învățare și memorie trec pe modul viteză, astfel încât să putem învăța și să ne amintim mai eficient ceea ce am învățat.

În acest moment suntem pregătiți să începem căutarea răspunsurilor. Și, atunci când începem să învățăm fapte noi în starea noastră de curiozitate, se întâmplă ceva și mai interesant decât memoria intensificată: începe circuitul nostru de recompensă.

Când suntem curioși, eliberăm o substanță chimică din creier numită dopamină. Dopamina este medicamentul minune natural al creierului! Este un neurotransmițător care este eliberat ori de câte ori simțim ceva plăcut. Fie ca este vorba de sex, ciocolată sau senzații tari pe un rollercoaster, poți paria că intră în acțiune dopamina!

Cortizolul este o substanță chimică a creierului eliberată atunci când ne simțim stresați. Produce adrenalina de care avem nevoie pentru a depăși situațiile anxioase. Poate fi de ajutor în anumite situații ce prezintă pericol. Eliberarea unei cantități mici de cortizol poate stimula un comportament curios.

3 beneficii surprinzătoare ale curiozității
Se pare că majoritatea adulților își desfășoară viața fără niciun efort pentru a-și stimula curiozitatea. S-ar putea să vă gândiți că poate nu este un lucru atât de rău. Dar curiozitatea are proprietăți magice care au fost studiate pe larg de oamenii de știință:
• Curiozitatea te menține tânăr: cercetările arată că menținerea unui sentiment de curiozitate pe tot parcursul vieții, precum și un comportament care caută noutăți îi ajută pe oameni să rămână tineri. Un studiu care a cercetat persoanele în vârstă în timp ce le-a urmărit nivelul de curiozitate a constatat că cei care au arătat un nivel ridicat de curiozitate aveau mai multe șanse să fie în viață cinci ani mai târziu.
• Curiozitatea te ajută să înveți: există dovezi puternice că curiozitatea te ajută să-ți amintești mai bine informații noi. Cu cât ești mai curios despre un subiect, cu atât este mai probabil să ți-l amintești.
• Curiozitatea favorizează relații mai bune: a fi cu adevărat interesat de alți oameni ajută la construirea unor relații mai solide.

V-am convins că ar trebui să faceți mai mult pentru a vă cultiva curiozitatea?
Lucrul bun este că un nivel scăzut de curiozitate nu înseamnă că curiozitatea noastră pur și simplu a dispărut. La majoritatea adulților, este în mare parte suprimată. De fapt, de fiecare dată când te culci și începi să visezi, curiozitatea ta este liberă.

Cum să-ți cultivi curiozitatea
Există câteva activități simple care ne ajută să ne stimulăm curiozitatea și, prin urmare, să ne creștem creativitatea:
• Pune întrebări: întreabă-te la întâmplare „din ce motiv? și „cum?” când citești ceva sau stai de vorbă cu prietenii. Poți chiar să scrii câteva dintre aceste întrebări pentru a-ți face timp să găsești răspunsurile mai târziu.
• Citește în afara domeniului tău: alege un tip de carte pe care nu ai cumpăra-o niciodată. Este poezie clasică? Non-ficțiune? O carte de bucate? Ceva despre geologie? Citește-o doar de dragul de a o citi.
• Fii curios cu oamenii: alege pe cineva din anturajul tău pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme și invită-l la o cafea. Scopul tău este să înveți cât mai multe despre interesele lui. Urmează această abordare de fiecare dată când întâlnești o persoană nouă.
• Exersează să vorbești mai puțin: acesta este legat de cel precedent. Încearcă să vorbești mai puțin și să asculți mai mult.
• Aprofundează un subiect: selectează un subiect care ți se pare interesant și împinge-ți limitele curiozității. Aceasta înseamnă să citești o mulțime de articole, cărți și lucrări de cercetare, să ascultați podcasturi.
• Scrie: treci la nivelul următor scriind ceva exact despre acest subiect - curiozitatea.
• Păstrează o agendă de notițe: îți va fi mai ușor să îți amintești subiectele despre care ești curios și despre care dorești să cercetezi, fie să scrii mai târziu.
• Învață despre tine: curiozitatea nu trebuie să fie doar exterioară. Explorează-ți sentimentele, întreabă-te despre obiectivele și comportamentele tale sau chiar cercetează-ți istoria trecută și familială.
• Încetinește: productivitatea poate fi inamicul creativității. Fă-ți timp pentru a-ți lăsa mintea să rătăcească și lasă întrebări și idei noi să vină în minte.

În lumea de astăzi, dacă suntem curioși ne putem îmbogăți viața și cunoștințele. Dacă ne urmăm pasiunile este satisfăcător atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Fie că ne explorăm curiozitatea prin evenimente sociale sau prin studiul biologiei, filozofiei, psihologiei, mediul înconjurător etc., este necesar să ne amintim că abordările diferite se vor potrivi oamenilor diferiți.
Contează la fel de mult, nu doar descoperirea informațiilor noi, ci și ceea ce face fiecare dintre noi cu informațiile descoperite.

Aerul pe care îl respirăm este poluat, apa pe care o bem este uneori impură sau „curățată” prea mult și alimentele pe care le consumăm sunt procesate. Dar un corp sănătos este capabil de auto-vindecare.
Corpul nostru are tot ce are nevoie pentru a se detoxifia. Dar cât de bine face asta?
Viața noastră de zi cu zi este infuzată cu atât de multe toxine care se acumulează în cele din urmă în 7 organe de detoxifiere din organism: plămâni, piele, ficat, intestine, rinichi, sistem limfatic și sistem reproductiv.
Corpul nostru are mecanismul de detoxifiere încorporat, care funcționează eficient, chiar dacă punem un stres excesiv pe el. Prin urmare, este atât de important să detoxificăm cel puțin primele cinci organe esențiale, să încetinim îmbătrânirea și să îmbunătățim calitatea vieții.
Asta depinde de sănătatea noastră generală. Îmbunătățirea sănătății noastre va implica îmbunătățirea proceselor de detoxifiere ale corpului. De asemenea, dacă avem grijă de organele noastre de detoxifiere vom vedea o îmbunătățire a sănătății generale.

Suntem bombardați cu reclame care încearcă să vândă „detoxifierea” ca un produs bine ambalat sau un plan de dietă accidentală de 7 zile. Adevărul este că avem organe interne a căror sarcină este să ne detoxifieze corpul non-stop. Este un proces continuu fără de care pur și simplu nu am putea supraviețui mult timp. Nu este o coincidență faptul că organele de detoxifiere sunt adesea numite „vitale”.
La fel ca sistemul nostru imunitar, organele de detoxifiere duc în mod constant o luptă pentru ca să ne protejeze corpul, neobservate și adesea neapreciate.

Asemenea bătăilor constante ale inimii, procesele continue de detoxifiere ale corpului nostru sunt expresia vitalității sale care se manifestă ea însăși ca o sănătate bună. Organele noastre de detoxifiere trebuie să funcționeze bine în orice moment, altfel sănătatea noastră va avea de suferit rapid.

Prin urmare, pentru a urma un „plan de detoxifiere”, în măsura în care poate fi schițat unul general, ar trebui să ne cunoaștem foarte bine organele de detoxifiere, să înțelegem cum funcționează procesele de detoxifiere și să aflăm care organe necesită atenție, pentru a optimiza aceste procese.

Aceasta este strategia de detoxifiere și ne va servi bine pentru tot restul vieții. Acesta nu este un plan, ci pur și simplu un mod de viață sănătos, bazat așa cum ar trebui să fie, pe autocunoaștere și individualizare.
Tacticile pe care trebuie să le utilizăm pentru a implementa această strategie vor varia din când în când. În general, ele vor consta în oferirea de asistență naturală anumitor organe, pentru a ajuta procesul subtil de detoxifiere să se desfășoare așa cum intenționează natura, fără probleme.

Ficatul, rinichii, plămânii, intestinele și pielea noastră sunt concepute pentru a ne detoxifica în mod constant. Aceste organe au un scop cu adevărat multifuncțional, dar, în cele din urmă, treaba lor este să lucreze non-stop în fiecare zi pentru a ne menține în viață și sănătoși.

Fiecare decizie și luare în considerare cu privire la detoxifierea noastră ar trebui luate în jurul acestor organe vitale și asupra modului în care acestea sunt destinate să funcționeze în detoxifierea corpului.

De reținut că toate aceste organe sunt interdependente și fiecare face parte din sistemul complex mai larg care alcătuiește corpul nostru. O problemă de sănătate care pare să nu aibă legătură cu procesele de detoxifiere ar putea de fapt să afecteze unul dintre aceste organe și să le compromită capacitatea de a ne detoxifica corpul.
De asemenea, problemele de sănătate care ar putea părea pur și simplu superficiale și îndepărtate de principalele organe interne (cum ar fi problemele pielii) ar putea fi de fapt un semn că sistemele de detoxifiere ale corpului nostru au nevoie de ajutor.
Trecând de la prima până la ultima linie de detoxifiere a corpului nostru, iată o scurtă prezentare generală a modului în care organele noastre procesează modurile de detoxifiere:

Plămânii – detoxifiere de 25 de ori pe minut

Blocajele în această zonă arată că trăiesc împotriva vieții și a aspirațiilor mele cele mai profunde și se pot referi mai specific la: doliu, separare, pierdere, abandon, tristețe, mâhnire, regret, atașamente, blocaje în a mă exprima deschis față de ceilalți, sentimentul de pierdere de sine.

Pe măsură ce respirăm, ne detoxifiem corpul. Deși s-ar putea să fim obișnuiți să auzim despre ficat că este super-eroul de detoxifiere al corpului nostru, numărul de ori în care inspirăm și expirăm într-o anumită zi (care ar trebui să fie între 15-25 de ori pe minut) este o reamintire clară a rolului important pe care plămânii trebuie să îl joace în vitalitatea noastră.

Într-adevăr, plămânii – inclusiv tractul respirator și bronhiile sale – au propriul lor sistem de filtrare și sunt menționați să joace un rol crucial în procesele de detoxifiere în curs de desfășurare ale corpului nostru.
În timp ce ficatul și rinichii trebuie să fie ocupați să ne filtreze sângele și să țină toxinele în afara sistemului, plămânii noștri trebuie să filtreze în mod constant deșeurile de dioxid de carbon (sub formă de gaz toxic) și să mențină fiecare celulă a corpului alimentată cu suficient oxigen pentru a supraviețui.

Acesta este procesul de bază din spatele respirației, care este în esență un mecanism de detoxifiere – adică toxinele sunt eliminate din organism în timp ce substanțele chimice benefice sunt păstrate în interior. Dar, ca procedură de detoxifiere, este atât de vitală pentru supraviețuirea noastră, încât nu numai că are loc constant, dar a fost conceput pentru a face acest lucru într-o fracțiune de secundă.

Dacă ficatul, rinichii și tractul intestinal (parte a stomacului și a sistemului digestiv) nu sunt capabile să elimine o toxină sau să descompună o substanță astfel încât să poată fi digerată și excretată pe deplin, atunci plămânii noștri trebuie să intervină și să ajute în procesul de detoxifiere.

Toxinele ofensatoare sau substanțele dificile sunt preluate de fluxul sanguin și mutate în sus, unde intră în sacii alveolari care formează fundul plămânilor noștri. Acolo, plămânii sunt meniți să adune toxinele dificile și, în cele din urmă, să le elimine prin tuse.
Unul dintre motivele pentru care fumatul este condamnat este că fumul de țigară poate supraîncărca sistemul de filtrare al plămânilor (cilium), ceea ce poate duce în cele din urmă la o scădere a funcționării lor de detoxifiere.

Pielea – cel mai mare organ excretor de toxine

Blocajele în această zonă indică starea relațiilor cu ceilalți și se pot referi mai specific la: atașamente legate de situații de confort, vulnerabilitate, intoleranță, barieră de protecție față de exterior, teamă de respingere sau de a fi rănit/ă, doliu, tristețe, mâhnire, rușine, sentimentul de a nu fi iubit/ă, acceptat/ă, senzația de nedreptate.

Pielea este prima linie de apărare a corpului nostru împotriva germenilor, și este responsabilă pentru activarea sistemului imunitar atunci când bacteriile dăunătoare reușesc să pătrundă. De asemenea, este menită să joace un rol important în eliminarea toxinelor din corpul nostru din interior spre exterior, pe lângă reținerea substanțelor chimice benefice în interior.

Principala contribuție a pielii în procesul de detoxifiere este eliminarea, prin transpirație, a subproduselor reziduale ale alimentelor digerate care sunt bogate în proteine, zahăr rafinat sau de natură acidă, precum și eliminarea acidului uric și a ureei.

Pielea noastră este menită să transforme o varietate de substanțe chimice nedorite într-o formă solubilă în apă prin utilizarea unei enzime speciale (citocromul P450). ). Dacă acest lucru este făcut corect, atunci substanțele chimice – acum transformate în grupuri de toxine – sunt elimintate din organism prin glandele sebacee ale pielii și sub formă de transpirație, prin porii pielii.

Când ficatul, rinichii, plămânii și intestinele sunt copleșite de cantitatea de toxine care trebuie eliminate, pielea este menită să absoarbă poverile toxice și să le expulzeze prin transpirație. Dar amintiți-vă că această parte specială a detoxifierii are un cost - probleme ale pielii.
Dacă ficatul, rinichii, plămânii și intestinele nu pot face față toxinelor, atunci această încărcătură toxică va fi mutată de piele în timp ce încearcă să le elimine din organism. Cu toate acestea, venirea în contact cu o povară toxică de o asemenea dimensiune va provoca blocaje ale pielii care se vor manifesta la suprafața acesteia sub formă de acnee, puncte negre, puncte albe, chisturi, erupții cutanate și furuncule. Acesta este motivul pentru care medicina chineză tratează afecțiunile pielii, cum ar fi acneea, țintind organele interne și lucrând la a optimiza abilitățile lor de detoxifiere mai degrabă decât concentrarea întregului tratament pe suprafața pielii.

Cu toate acestea, transpirația toxinelor din organism este încă o parte normală a procesului natural de detoxifiere în curs, atât de mult încât vă încurajăm să produceți acest proces zilnic, prin exerciții fizice. Să te simți mai ușor prin respirație și să transpiri înseamnă să galvanizezi circulația sângelui și să îmbunătățești procesul prin care toxinele sunt împinse la suprafața pielii, unde sunt apoi eliminate.

Ficatul – principalul organ de detoxifiere

Blocajele în această zonă arată gradul de mulțumire în viață și nivelul de critică mentală față de exterior și se pot referi mai specific la: furie, nerădare, neiertare, ură, inflexibilitate, neacceptare.

Ficatul nostru este multi calificat și joacă un rol vital în mai multe dintre sistemele noastre corporale. Este un jucător important în procesul nostru de detoxifiere. Ne reglează sângele și acționează ca un balon, blocând și dându-i afară pe cei care ne creează probleme!

Descompune, dezactivează și elimină substanțele toxice pe care este posibil să le fi ingerat. Lucruri precum aditivi alimentari, minerale dăunătoare, medicamente toxice, hormoni în exces și multe altele.
Produce „celulele lui Kupffer” care filtrează și distrug invadatorii străini precum bacteriile, ciupercile, virușii și celulele canceroase. Extractele din sângele nostru și deșeurile de la descompunerea anterioară a substanțelor dăunătoare sunt apoi transportate în intestine și rinichi prin sângele și bila noastră pentru a fi excretate din corpul nostru.

Ficatul uman a fost conceput pentru a-si asuma o mare parte din responsabilitatea detoxificarii intregului organism. Aceasta este una dintre cele mai importante funcții ale sale. Ficatul este menit să ne protejeze de toxinele care provin de la aditivi alimentari, medicamente nenaturale, alcool și alte dependente substante, asigurându-ne în același timp că lucrurile bune sunt păstrate pentru a ne hrăni corpul.

Acest proces de detoxifiere ar trebui să implice ficatul să primească lucrurile pe care le introdocem în corpul nostru și să le descompună în componentele lor chimice. Ficatul nostru este menit să rețină substanțele chimice benefice și să le distribuie în întregul corp prin fluxul sanguin care trece mai întâi prin ficat însuși.
Substanțele chimice dăunătoare și toxice sunt menite să fie ținute departe de fluxul sanguin și descompuse mai departe de către ficat, făcându-le astfel pregătite pentru următoarea etapă de procesare care ar trebui să se termine în cele din urmă cu excreție.

Deși ficatul nu este responsabil pentru excreția deșeurilor pe care trebuie să le proceseze, amintiți-vă că, constipația poate afecta negativ capacitatea organului de a ne detoxifia corpul.
Acest lucru se datorează faptului că, atunci când intestinele sunt constipate, toxinele care ar fi trebuit să fie excretate sunt lăsate în colon, sunt în cele din urmă reabsorbite și determină ficatul să le detoxifice din nou, ceea ce consumă energia esențială a ficatului.

Intestinele - organele de absorbție

Blocajele în această zonă indică modalitatea în care ”diger” emoțiile produse de provocările vieții și se pot referi mai specific la: sentimentul de a fi victima unei nedreptăți sau a unei păcăleli, sentimentul de separare față de o persoană/ființă dragă, abilitatea de a mă relaxa și a permite evenimentelor să ”circule” în viața mea.

Intestinele au aproximativ 7 m lungime, fiind formate din intestinul subțire și colon.

Intestinul subțire are grijă de absorbția nutrienților din alimente, odată digerați din stomac. Nutrienții (aminoacizi, acizi grași, vitamine, zaharuri, minerale etc.) ajung în ficat prin vena portă, traversând mucoasa intestinală. Odată transformate, ficatul le eliberează în fluxul sanguin pentru a fi distribuite în restul corpului.

Trebuie remarcat faptul că, în condiții normale, mucoasa intestinală selectează și lasă în sânge doar molecule bine digerate. Reziduurile toxice și particulele mari, slab descompuse sunt evacuate cu materiile fecale. Cu toate acestea, este posibil ca această membrană mucoasă să se schimbe și să devină permeabilă. Și această permeabilitate este un factor major în murdărirea corpului.

Permeabilitatea poate fi cauzată de intoleranță alimentară, alimentație inadecvată, substanțe chimice, medicamente, stres etc., practic orice poate provoca inflamații digestive. Prelucrarea finală a materialelor are loc în colon. Bacteriile locale atacă în principal fibrele alimentare, iar nutrienții colectați ajung în ficat prin vena portă.
Restul, adică reziduurile inutilizabile sau nedigerate, devin substanțele fecale care vor părăsi organismul.
Trebuie remarcat faptul că fenomenul de constipație este, de asemenea, o cauză a murdăriei organice, deoarece particulele sunt reabsorbite și se unesc în fluxul sanguin cu ficatul. Pentru a evita o reabsorbție intestinală mare a toxinelor, trebuie abordați și rezolvați factorii care provoacă constipația.
Un intestin care funcționează bine se golește de 1-2 ori pe zi. Dacă intestinele se golesc doar o dată la 2-3 zile, acesta este un semn de constipație (mișcare slabă a intestinului).

Colonul absoarbe apa și alți nutrienți din alimentele ingerate și excretă toxinele și deșeurile prin materiile fecale. Dacă toxinele rămân prinse în colon, ele sunt reabsorbite în fluxul sanguin. Acumularea de toxine în colon poate provoca multe boli, chiar și cancer.
Mișcările regulate ale intestinului și detoxifierea colonului sunt necesare pentru un colon sănătos.
Sănătatea optimă a colonului are ca rezultat o piele mai bună, o minte pozitivă și un sistem imunitar îmbunătățit.

Rinichii – organele de filtrare

Blocajele în această zonă au legătură cu sediul fricii, cu negativitatea și cu tiparele vechi atitudinale și mentale și se pot referi mai specific la: emoții reținute, inflexibilitate în a renunța la vechi, instabilitate, lipsă de discernamânt și echilbru în gânduri, decizii și acțiuni, frică existențială, frică materială, “bagaj” parental stocat, nesiguranță.

Rinichii sunt meniți să continue activitatea de detoxifiere a ficatului prin filtrarea sângelui și separarea lucrurilor inutile (substanțe toxice, medicamente, amoniac, uree) în ceea ce în cele din urmă devine urină care ar trebui să fie pregătită pentru excreție.
Sarcina de a ne păstra fluxul sanguin lipsit de reziduuri și exces de lichide este una dintre cele mai importante etape ale procesului de detoxifiere al organismului și este menită să fie efectuată de rinichii noștri.

Pentru a face acest lucru corect, rinichii noștri depind în special de aportul de apă. Dacă bem cantitatea corectă de apă în funcție de fiecare individ, atunci rinichii ar trebui să aibă suficientă forță pentru a elimina deșeurile și substanțele chimice dăunătoare din fluxul sanguin, purificându-ne astfel sângele în acest proces.

Acțiunea de filtrare a întregii rezerve de sânge este menită să fie efectuată de rinichi de 20 până la 25 de ori pe zi. Este un proces constant care implică presurizarea sângele pe măsură ce este mișcat prin structura internă complexă a rinichilor.

Rinichii ne filtrează sângele de deșeuri toxice și excesul de apă. Ei fac acest lucru în trei pași:
• Filtrare: Filtrarea este procesul prin care apa și particulele dizolvate sunt scoase din sânge. Lichidul rezultat conține apă și multe dintre substanțele toxice care s-ar fi putut acumula în sânge.
• Redistribuire: Nefronii din rinichi vor restabili nutrienții vitali și apa înapoi în sânge, reținând în același timp deșeurile pe care organismul trebuie să le elimine.
• Secreție: Acest filtrat concentrat iese din rinichi – pe parcurs, orice apă pe care rinichii o consideră în exces este reabsorbită, iar lichidul rezultat ajunge în vezică sub formă de urină.

Deshidratarea poate submina grav funcțiile de detoxifiere desemnate ale rinichilor. Acest lucru se datorează faptului că o anumită cantitate de apă este necesară pentru a ne subția sângele, astfel încât să poată trece prin structura rinichiului ca parte a procesului de filtrare.
Totuși, la fel de cruciale sunt și nivelul tensiunii arteriale. Tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială) poate duce la insuficiență renală și poate provoca leziuni permanente ale organului. Hipertensiunea arterială este acum o problemă de sănătate globală și este unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la insuficiența renală din întreaga lume.

În timp ce rinichii noștri sunt meniți să efectueze o parte majoră a procesului zilnic de detoxifiere, rolul lor vital în controlul tensiunii arteriale face acest organ de detoxifiere deosebit de vulnerabil la hipertensiune arterială. În plus, structura membranei în formă de sită a rinichiului este ea însăși vulnerabilă la înfundarea și deteriorarea cu substanțe greu de digerat.

Sistemul limfatic

Blocajele în această zonă au legătură cu capacitatea de a-mi controla emoțiile și se pot referi mai specific la: confuzie, fragilitate emoțională, descurajare, sentimentul de a fi ”prins în capcană”, exagerări, vinovăție.

Sistemul limfatic elimină deșeurile toxice din fluidele interstițiale.

Prima defalcare a resturilor și a bacteriilor are loc în sistemul limfatic, înainte ca acestea să poată ajunge în fluxul sanguin. După filtrarea inițială, sistemul limfatic transportă lichidul în fluxul sanguin.
Sângele primește o filtrare suplimentară prin ficat, rinichi, plămâni și glandele sudoripare. Celulele albe descompun bacteriile și germenii ca parte a sistemului imunitar. Sistemul limfatic nu are o pompă ca cea din sistemul sanguin.

Modalități de îmbunătățire a funcției limfatice:
• Exerciții fizice, yoga
• Masaj
• Dușuri calde și reci
• Consumul de lichide adecvate
• Consumul de usturoi, ghimbir
• Gândire pozitivă, meditație
• Evitarea antiperspirantelor ce conțin aluminiu și pot bloca ganglionii limfatici.

Sistemul reproducător

Blocajele în această zonă au legătură cu plăcerile vieții și creativitatea și se pot referi mai specific la: copilul interior rănit, conflicte interioare, dificultăți în comunicare și în manifestarea creativității, neacceptarea propriei feminități sau masculinități, culpabilitate, vinovăție față de părinți (ar fi vrut să fiu de sex opus!), neîncredere în oameni.

Sistemul reproducător feminin

Organele de reproducere feminine și alte organe se influențează reciproc pe măsură ce se sprijină unul pe celălalt. Rectul presează vaginul și colul uterin. Vezica urinară este presată de peretele vaginal și de uter.

Pentru a optimiza funcția sistemului reproducător feminin, sunt necesare:
• Exercițiile fizice în general, exercițiile Kegel (constă în contractarea și relaxarea mușchilor care fac parte din podeaua pelvină (numite uneori „mușchii Kegel”).
• Evitarea consumului de alcool, cofeină și băuturi carbogazoase, țigări, alimente din carne, grăsimi saturate, săruri și zaharuri.

Sistemul reproducător masculin
În mod similar, toate organele interne masculine se sprijină unele pe altele. Rectul apasă împotriva prostatei, veziculei seminale și vezicii urinare. Pentru a optimiza funcția sistemului reproducător masculin, este necesară urmarea acelorași recomandări ca în cazul sistemului reproducător feminin.

Recomandări pentru detoxifiere
Acupunctura poate îndrepta energia esențială a organismului în direcția care îi susține funcțiile de detoxifiere.
Unele plante pot lucra pentru a umple ficatul și rinichii și plămânii cu energia esențială de care au nevoie pentru a efectua detoxifierea zilnică. Acestea sunt de natură diuretică sau diaforetică, ceea ce înseamnă că pot promova în mod natural urinarea sau transpirația pentru a ajuta organismul să scape de toxine.
De asemenea, alimentația adecvată, activitatea fizică și bunăstarea mentală și emoțională sunt cele mai importante părți ale realizării și menținerii unui stil de viață sănătos, menit atât prevenirii, cât și tratamentului bolilor.