Neurologia este una dintre cele mai importante ramuri ale medicinii și se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul bolilor organice ale sistemului nervos central sau periferic. Structurile organice care țin de domeniul neurologiei sunt :
- Creierul și măduva spinării, care reprezintă sistemul nervos central
- Structurile înconjurătoare și vasele sanguine care le hrănesc
- Nervii cranieni
- Rădăcinile nervoase
- Nervii periferici
- Ganglionii spinali
- Creierul și măduva spinării, care reprezintă sistemul nervos central
- Structurile înconjurătoare și vasele sanguine care le hrănesc
- Nervii cranieni
- Rădăcinile nervoase
- Nervii periferici
- Ganglionii spinali
Thomas Willis a introdus termenul de neurologie, un celebru medic englez, care a jucat un rol important în dezvoltarea anatomiei, neurologiei și psihiatriei
Primele indicații asupra unor încercări de tratamente „neurologice” rezultă din descoperirile arheologice.Cu aproximativ 10.000 de ani î.H.au fost efectuate trepanațiile craniene și tot atunci s-a constatat că singura metodă de tratament este deschiderea cutiei craniene pentru că s-au constatat modificări osoase și după mii de ani. Mulți pacienți au supraviețuit după trepanări, pentru că sistemul osos s-a regenerat.
Primele indicații asupra unor încercări de tratamente „neurologice” rezultă din descoperirile arheologice.Cu aproximativ 10.000 de ani î.H.au fost efectuate trepanațiile craniene și tot atunci s-a constatat că singura metodă de tratament este deschiderea cutiei craniene pentru că s-au constatat modificări osoase și după mii de ani. Mulți pacienți au supraviețuit după trepanări, pentru că sistemul osos s-a regenerat.
În descrierile lui Hipocrate se găsesc diverse descrieri ale bolilor neurologice, iar primii care au atribuit creierului facultatea gândirii și a simțirii au fost Pitagora și Anaxagora în antichitatea greacă. Ei l-au numit atunci sediul sufletului și au descris perfect legăturile dintre creier și nervi.
Primele documente în care se descriu afecțiuni neurologice provin din Egiptul antic și se referă la durerile de cap, paralizii sau hemoragii din nas sau urechi, crize epileptice sau amețeli.
Nervul vag este cel care face legătura dintre minte și corp. In limba latină,vag înseamnă rătăcitor, iar acest nerv circulă către toate organele noastre, mai puțin către glandele suprarenale și ale tiroidei. Nervul vag pornește de la creier și ajunge la limbă, ochi, urechi, gât, plămâni, inimă, tractul digestiv, ficat, pancreas, vezica biliară, vezica urinară, uretră, splină, până la organele reproducătoare. El are puterea de a controla prin activitatea sa hormoni precum:
- Cortizolul
- Estradiolul
- Insulina
- Hormonii tiroidieni
- Grelina și leptina
- Testosteronul
- Hormonul paratiroid
- Hormonul de creștere
- Cortizolul
- Estradiolul
- Insulina
- Hormonii tiroidieni
- Grelina și leptina
- Testosteronul
- Hormonul paratiroid
- Hormonul de creștere
În creier ajută la controlul anxietății și al depresiei, iar în tractul digestiv reglează aciditatea stomacului și tranzitul intestinal. La naștere, nervul vag nu este pe deplin dezvoltat, iar asta îi face pe bebeluși să nu-și poată controla nevoile, astfel că și atunci când un bătrân trece printr-o degenerare cerebrală ajunge să necesite îngrijiri ca un bebeluș, însă tulburările mentale și digestive nu sunt singurele probleme care pot apărea atunci când nervul vag nu funcționează în parametri normali.
Lacrimile, gustul, tensiunea arterială, funcționarea corectă a rinichilor, glucoza din sânge, controlul fertilității și al orgasmului feminin , toate astea se datorează nervului vag. De aceea, este recomandat să stimulăm nervul vag pentru a trăi într-un mod sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
Putem stimula nervul vag prin: gargară, cântat, rugăciune, mantră, intonații, activarea refluxului de gag, respirația profundă, clismele cu cafea, meditație, râs, masaj, dans, exerciții fizice, frig, post, probiotice, ș.am.d.
Lacrimile, gustul, tensiunea arterială, funcționarea corectă a rinichilor, glucoza din sânge, controlul fertilității și al orgasmului feminin , toate astea se datorează nervului vag. De aceea, este recomandat să stimulăm nervul vag pentru a trăi într-un mod sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
Putem stimula nervul vag prin: gargară, cântat, rugăciune, mantră, intonații, activarea refluxului de gag, respirația profundă, clismele cu cafea, meditație, râs, masaj, dans, exerciții fizice, frig, post, probiotice, ș.am.d.
Amigdala creier (amigdala cerebrală)
Cu toții am fost puși în situații precum: ,,luptă sau fugi’’, însă puțini știm cine este responsabilă de această treabă și de unde rezultă aceste reacții. Ne cuprinde agitația, ni se înmoaie picioarele, ne tremură tot corpul, vocea parcă nu mai e aceeași , palmele ne transpiră. Acestea sunt momentele în care organismul nostru eliberează hormonii de stres. Când organismul nostru percepe o amenințare, amigdala trage alarma, eliberând o mulțime de substanțe chimice în organism. Hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul inundă sistemul nostru, pregătindu-ne pentru răspunsul de „luptă sau fugi". În această situație, creierul este în stare de alertă și înțelege doar ce-i transmite amigdala: „Pericol, reacționează. Pericol, protejează. Pericol, acționează."
Cu toții am fost puși în situații precum: ,,luptă sau fugi’’, însă puțini știm cine este responsabilă de această treabă și de unde rezultă aceste reacții. Ne cuprinde agitația, ni se înmoaie picioarele, ne tremură tot corpul, vocea parcă nu mai e aceeași , palmele ne transpiră. Acestea sunt momentele în care organismul nostru eliberează hormonii de stres. Când organismul nostru percepe o amenințare, amigdala trage alarma, eliberând o mulțime de substanțe chimice în organism. Hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul inundă sistemul nostru, pregătindu-ne pentru răspunsul de „luptă sau fugi". În această situație, creierul este în stare de alertă și înțelege doar ce-i transmite amigdala: „Pericol, reacționează. Pericol, protejează. Pericol, acționează."
Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral asigură inervația senzitivă și motorie a feței și gâtului prin intermediul nervilor cranieni. Este localizat pe partea posterioară a encefalului și reprezintă 10 la sută din masa acestuia.Trunchiul cerebral prezintă o structură internă complexă, reprezentând sediul unor nuclei de origine sau terminali ai nervilor cranieni.
La nivelul trunchiului cerebral se găsesc aferențe și eferențe nervoase, destinate nucleilor echivalenți sau proprii. Trunchiul este și punctul de trecere pentru fascicule ascendente și descendente, care formează decusații la acest nivel.
Trunchiul cerebral asigură inervația senzitivă și motorie a feței și gâtului prin intermediul nervilor cranieni. Este localizat pe partea posterioară a encefalului și reprezintă 10 la sută din masa acestuia.Trunchiul cerebral prezintă o structură internă complexă, reprezentând sediul unor nuclei de origine sau terminali ai nervilor cranieni.
La nivelul trunchiului cerebral se găsesc aferențe și eferențe nervoase, destinate nucleilor echivalenți sau proprii. Trunchiul este și punctul de trecere pentru fascicule ascendente și descendente, care formează decusații la acest nivel.
Ca și restul segmentelor sistemului nervos central, trunchiul cerebral se dezvoltă din tubul neuronal. La polul rostral, tubul neuronal dezvoltă o serie de trei vehicule: prozencefalul, mezencefalul și rombecefalul.
Prozencefalul (din greaca proso - din fața, dinainte, + enkephalos - creier) sau creierul anterior reprezintă partea anterioară (rostrală) a encefalului care se dezvoltă din vezicula cerebrală primitivă anterioară (una din cele trei vezicule cerebrale primitive) ale tubului neural embrionar și cuprinde diencefalul și telencefalul.
Mezencefalul este partea sistemul nervos central aflat în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șanțul pondopeduncular. Este cel mai mic segment al encefalului.
Rombencefalul este porțiunea sistemului nervos central din alcătuirea vertebratelor care include bulbul rahidian, puntea lui Varolio și cerebelul. Susține procese vitale organismului.
Efectul de șină. Retrăirea conflictului emoțional
Teoria conflictelor oferă o serie de definiţii, clasificări, tipologii ale conflictelor, descrieri ale dinamicii acestora, subliniind importanţa descoperirii adevăratelor motive ale unui conflict, în vederea găsirii căilor potrivite pentru soluţionarea lui.
Aptitudinile fundamental etice din viaţă îşi au originea în capacităţile emoţionale pe care le avem la bază. Dacă suntem sclavii impulsurilor, lipsiţi de autocontrol, avem de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile stă la baza voinţei şi a caracterului.
Teoria conflictelor oferă o serie de definiţii, clasificări, tipologii ale conflictelor, descrieri ale dinamicii acestora, subliniind importanţa descoperirii adevăratelor motive ale unui conflict, în vederea găsirii căilor potrivite pentru soluţionarea lui.
Aptitudinile fundamental etice din viaţă îşi au originea în capacităţile emoţionale pe care le avem la bază. Dacă suntem sclavii impulsurilor, lipsiţi de autocontrol, avem de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile stă la baza voinţei şi a caracterului.
Eforturile depuse pentru conştientizarea impulsurilor, prin care reuşim să ne dăm seama ce emoţie a început să ne influenţeze comportamentul, ne dă şansa de a decide, în cunoştinţă de cauză, dacă reacţia noastră se potriveşte situaţiei, care este intensitatea potrivită şi modul cel mai constructiv de manifestare. În acest fel, ne dezvoltăm abilitatea de gestionare a propriilor noastre conflicte.
În cazul dezvoltării capacităţii de a desluşi emoţiile celorlalţi, prin conştientizarea sentimentelor pe care acestea le încearcă, putem găsi mai uşor reacţia potrivită, fie că suntem parte a conflictului pe cale de a se declanşa, fie că avem rolul de a media un conflict. În pofida importanţei demonstrate a educaţiei sociale şi emoţionale, interesul manifestat la noi în ţară pentru acest segment este scăzut şi nu sunt programe obligatorii de dezvoltare a abilităţilor ce ţin de inteligenţa emoţională, nici măcar în domeniile care se ocupă în mod direct de soluţionarea conflictelor.
Ne putem proteja de conflicte?
Hamer (medic german) spunea că trăim împotriva propriei noastre biologii și asta ne îmbolnăvește. Trebuie să ne căutăm o formă a comunității care corespunde mai mult biologiei noastre și vom trăi sănătos. Trebuie să învățăm să facem diferența între un conflict biologic și o problemă psihologică.
Hamer (medic german) spunea că trăim împotriva propriei noastre biologii și asta ne îmbolnăvește. Trebuie să ne căutăm o formă a comunității care corespunde mai mult biologiei noastre și vom trăi sănătos. Trebuie să învățăm să facem diferența între un conflict biologic și o problemă psihologică.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rombencefal
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mezencefal
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prozencefal
https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie