Biofeedbackul își are rădăcinile la începutul anilor ’70 și este procesul prin care o persoană capătă un nivel mai mare de conștientizare a multor funcții psihologice, folosind în principal instrumente care oferă informații despre activitatea acelor sisteme, cu scopul de a le putea manipula așa cum dorește. Unele dintre procesele care pot fi controlate includ undele cerebrale, tonusul muscular, pulsul inimii și percepția durerii. Este o tehnică folosită în medicina complementară sau alternativă, prin intermediul căreia o persoană își îmbunătățește starea de sănătate prin control voluntar.
În acest tip de terapie, persoana este conectată la senzori electrici care o ajută să primească informații (feedback) despre corpul său (bio). Biofeedbackul se folosește cel mai des pentru a controla probleme legate de stres sau circulație sanguină, durerile de cap, hipertensiunea arterială și tulburările de somn.
Biofeedbackul poate fi folosit pentru a îmbunătăți starea de sănătate, performanța și transformările fiziologice care deseori au loc simultan cu schimbări ale gândurilor, emoțiilor și comportamentului, fiind așadar vizate anumite procese sau funcții ale corpului care, în mod normal, se desfășoară involuntar.
Terapeutul aplică senzori electrici pe diferite zone ale corpului, monitorizând astfel starea fiziologică a organismului, iar informațiile primite sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. Senzorii atașați pe pielea pacientului și legați la un dispozitiv de monitorizare culeg astfel informații, care sunt afișate pe un monitor, iar un medic sau un terapeut specializat în acest tip de terapie, îi transmite persoanei cum să își modifice, de exemplu, pulsul cardiac sau tipare de gândire etc.
Există două tipuri de biofeedback: electromiografia (EMG) și biofeedbackul temperaturii periferice sau al mâinii, acesta din urmă folosind un dispozitiv care măsoară temperatura mâinilor în timp ce pacientul încearcă să o crească, deseori prin tehnici de vizualizare sau imagine ghidată.
Câteva exemple de exerciții folosite în terapia de biofeedback: meditație mindfulness – prin care emoțiile și gândurile negative sunt eliminate prin concentrare și liniștire; relaxarea musculară progresivă – persoanele care suferă de dependență se concentrează pe eliminarea tensiunii din mușchii tensionați, cu focus pe câte o grupă musculară pe rând; imagini ghidate – direcționarea gândurilor către liniștire, imagini pozitive și scenarii de relaxare a corpului și minții sau imagini care reprezintă sânge circulând la nivelul mâinilor, care pot induce creșterea debitului sanguin în această zonă, rezultând astfel creșterea temperaturii mâinilor etc.
S-a demonstrat că biofeedbackul este eficient pentru tratarea durerilor de cap și a migrenelor.
De-a lungul anilor, biofeedbackul ca disciplină și tehnologie, a continuat să evolueze și să exprime noi versiuni ale metodei, folosind electromiografia (sau EMG, metoda de diagnostic neinvazivă prin care se testează funcția și integritatea sistemului celulei nervoase, a nervilor periferici, a rădăcinilor nervoase și a sistemului muscular), electroencefalografia (sau EEG, metoda electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central, care înregistrează biocurenții câmpurilor transcranieni la nivelul tegumentelor și îi înregistrează grafic în timp sub formă de unde), electrocardiograma (ECG sau EKG, metoda cu ajutorul căreia se înregistrează activitățile electrice ale fibrelor musculare ale inimii) etc.
Putem spune că biofeedbackul este procesul prin care o persoană învață cum să-și modifice activitatea fiziologică, pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate și performanța. Este un concept bazat pe faptul că multe dintre funcțiile naturale ale organismului au loc la un nivel numit generic „inconștient”.
Așadar, prin biofeedback, pacientul învață să își controleze funcții involuntare, cum ar fi respirația și frecvența cardiacă, iar persoanele care luptă cu dependențe, se simt mai puternice în procesul lor de recuperare. De asemenea, pacientul învață să își relaxeze musculatura, să crească temperatura propriului corp, să-și stăpânească sindromul dureros, să regleze valorile tensiunii arteriale, deoarece senzorii oferă informațiile necesare înțelegerii schimbărilor subtile care au loc în interiorul organismului. Pe scurt, pacienții învață cum să-și folosească propria minte pentru a-și controla organismul și a-și menține starea lor generală de sănătate. Această tehnică este frecvent folosită și ca tehnică de relaxare, prin identificarea mușchilor care cauzează, de exemplu, durerile de cap (cefaleea) și, prin deprinderea modului de a realiza schimbări fizice pozitive, cum ar fi relaxarea musculaturii specifice, durerile de cap pot fi atenuate sau tratate fără a fi necesară administrarea medicamentelor.
Cu ajutorul cercetărilor în domeniu, s-a descoperit că biofeedback-ul, folosit atât singur cât şi în combinaţie cu alte terapii comportamentale, este foarte eficient în tratarea unei serii de afecţiuni medicale şi psihologice. În prezent, tehnicile de Biofeedback sunt utilizate de medici, asistente medicale, psihologi, consilieri, fizioterapeuţi, terapeuţi, precum şi de o serie de alţi specialişti.
În anul 1987, s-a descoperit că utilizarea Biofeedback-ului reduce numărul vizitelor la medic, al tratamentelor medicamentoase, durata şi frecvenţa spitalizărilor, rata de mortalitate şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.
Fiind o metodă neinvazivă, tehnica de biofeedback este o alternativă ce reduce sau elimină necesitatea unui tratament medicamentos, adecvată inclusiv pacienților care nu pot tolera medicamentele specifice afecțiunii sau atunci când medicamentele nu oferă rezultatele dorite, dar și femeilor însărcinate, determinând oamenii să se ocupe mai mult de propria lor sănătate, participând în mod conștient la menținerea acesteia la parametri funcționali.
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biofeedback
https://en.wikipedia.org/wiki/Biofeedback
Realizare articol: Elvira Tănăsescu, asistent-Trainer INLPSI