Programarea neuro-lingvistică (NLP) este o abordare psihologică care implică analiza strategiilor utilizate de indivizi de succes și aplicarea acestora pentru a atinge un obiectiv personal. Corelează gândurile, limbajul și tiparele de comportament învățate prin experiență cu rezultate specifice.
NLP-ul presupune că toate acțiunile umane sunt pozitive. Prin urmare, dacă un plan eșuează sau se întâmplă neașteptatul, experiența nu este nici bună, nici rea - pur și simplu prezintă informații mai utile.
Istoria programării neuro-lingvistice
Programarea neuro-lingvistică a fost dezvoltată în anii 1970 la Universitatea din California, Santa Cruz. Fondatorii săi principali sunt John Grinder, lingvist, și Richard Bandler, om de știință și matematician. Judith DeLozier și Leslie Cameron-Bandler au contribuit, de asemenea, semnificativ la această abordare, la fel ca David Gordon și Robert Dilts.
Prima carte a lui Grinder și Bandler despre NLP, “Structure of Magic: A Book about Language of Therapy”, a fost lansată în 1975. În această publicație, și-au propus să evidențieze anumite tipare de comunicare care stabilesc comunicatorii considerați excelenți în afară de alții. O mare parte din carte s-a bazat pe opera lui Virginia Satir, Fritz Perls și Milton Erickson. De asemenea, a integrat tehnici și teorii de la alți profesioniști renumiți din domeniul sănătății mintale și cercetători precum Noam Chomsky, Gregory Bateson, Carlos Castaneda și Alfred Korzybski. Rezultatul muncii lui Grinder și Bandler a fost dezvoltarea meta-modelului NLP, o tehnică cu care considerau că ar putea identifica tiparele de limbaj care reflectă procesele cognitive de bază.
Interesul pentru NLP a crescut la sfârșitul anilor 1970, după ce Bandler și Grinder au început să comercializeze abordarea ca instrument pentru oamenii ce doresc să învețe de la alții cum obțin succesul. Astăzi, NLP este utilizat într-o mare varietate de domenii, inclusiv consiliere, medicină, drept, afaceri, artele spectacolului, sport, armată și educație.
Cum funcționează programarea neuro-lingvistică
Modelarea, acțiunea și comunicarea eficientă sunt elemente cheie ale programării neuro-lingvistice.
Convingerea de la baza abordării este că, dacă o persoană poate înțelege cum o altă persoană îndeplinește o sarcină, procesul poate fi copiat și comunicat altora, astfel încât și ei să poată îndeplini sarcina.
Propunerea susținătorilor programării neuro-lingvistice este că toată lumea deține o ”hartă” personală (interioară) a realității. Cei care practică NLP își analizează propriile perspective și perspectivele celorlalți, pentru a crea o imagine de ansamblu sistematică a unei situații.
Înțelegând o serie de perspective, utilizatorul NLP câștigă informații. Susținătorii acestei școli de gândire consideră că simțurile sunt vitale pentru procesarea informațiilor disponibile și că mintea și corpul se influențează reciproc. Programarea neuro-lingvistică este o abordare experiențială. Prin urmare, dacă o persoană dorește să înțeleagă o acțiune, e nevoie să efectueze aceeași acțiune pentru a învăța din experiență.
Practicanții NLP observă că există ierarhii naturale de învățare, comunicare și schimbare. Cele șase niveluri logice ale schimbării sunt:
• Mediu: Mediul tău este contextul sau setarea ta, plus orice alte persoane din jurul tău. Acesta este cel mai de jos nivel de schimbare.
• Comportamente: Comportamentele sunt acțiunile specifice pe care le efectuezi.
• Capacități și abilități: Acestea sunt abilitățile tale și ceea ce poți face.
• Credințe și valori: Acestea reprezintă sistemul tău de credințe personale și problemele care contează.
• Identitate: Identitatea este mpdul în care te percepi ca fiind și include responsabilitățile tale și rolurile pe care le joci în viață.
• Scop și spiritualitate: Aceasta poate fi implicarea în ceva mai mare decât cineva, cum ar fi religia, etica, voluntariatul sau alt sistem. Acesta este cel mai înalt nivel de schimbare.
Scopul fiecărui nivel logic este de a organiza și direcționa informațiile de sub acesta. Ca urmare, modificarea la un nivel inferior poate provoca modificări la un nivel superior următor. Cu toate acestea, efectuarea unei modificări la un nivel superior va avea ca rezultat și schimbări la toate nivelurile inferioare, conform teoriei NLP.
Mai exact, NLP-ul ne explică:
1. Cum creierul (NEURO) organizează datele externe preluate prin simțurile noastre (vedere, auz, atingere, gust și miros) și gândurile interne din ierarhii.
2. Cum ne comunică creierul percepțiile noastre, prin imaginație. Cum ne comunicăm gândurile prin limbajul nostru (LINGVISTIC).
3. Cum rezultă un comportament condiționat din gânduri, imaginație și evenimente externe (PROGRAMARE).
4. Cum să schimbăm rapid comportamentul, reacția și gândurile nedorite și modul de modelare a excelenței în ceilalți.
Programarea neuro-lingvistică în terapie
Un concept de bază al NLP poate fi rezumat prin zicala: „Harta nu este teritoriul”, deoarece evidențiază diferențele dintre credință și realitate.
Acesta subliniază că fiecare persoană operează în propria perspectivă, mai degrabă decât dintr-un loc de obiectivitate. Terapeuții NLP consideră că percepția tuturor asupra lumii este distorsionată, limitată și unică. Prin urmare, un terapeut care practică NLP poate să înțeleagă modul în care o persoană care se află în vindecare/schimbare/dezvoltare persoanlă își percepe „harta” și efectul pe care această percepție îl poate avea asupra gândurilor și comportamentului acelei persoane.
Harta personală a unui individ este formată din datele primite prin simțuri. Aceste informații pot fi auditive, vizuale, olfactive, gustative sau kinestezice. Terapeuții NLP consideră că aceste informații diferă individual în ceea ce privește calitatea și importanța și că fiecare persoană procesează experiențe folosind un sistem reprezentativ primar (PRS).
Pentru ca un terapeut NLP să lucreze eficient cu o persoană în tratament, terapeutul face conexiunea cu PRS-ul persoanei respective pentru a-și folosi harta personală. În plus, terapeuții NLP consideră că este posibil să se acceseze sistemele de reprezentare folosind indicii, cum ar fi mișcările ochilor. Terapeuții NLP lucrează cu oamenii pentru a le înțelege modelele de gândire și comportament, starea emoțională și aspirațiile. Examinând harta unei persoane, terapeutul poate ajuta persoana în cauză să-și găsească și să-și consolideze abilitățile care îi servesc cel mai bine și să o ajute în dezvoltarea de noi strategii pentru a le înlocui pe cele neproductive. Acest proces poate ajuta persoanele în terapie să atingă obiectivele tratamentului. Abordarea NLP produce rezultate rapide și durabile și îmbunătățește înțelegerea modelelor cognitive și comportamentale.
NLP-ul caută, de asemenea, să construiască o comunicare eficientă între procesele mentale conștiente și inconștiente pentru a ajuta oamenii să crească creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor. Această abordare este bazată pe terapia cognitiv-comportamentală (TCC), iar NLP-ul a dezvoltat strategii eficiente pentru ca modificările pozitive să fie făcute în mai puțin timp decât in TTC-ulo clasic.
De la crearea sa, programarea neuro-lingvistică a fost utilizată pentru a trata o gamă largă de probleme. Acestea includ:
• Anxietate, fobii și panică
• Depresie
• Probleme de comunicare
• Strategii pentru rezolvarea conflictelor interioare și exterioare
• Stres post traumatic
• Hiperactivitate cu deficit de atenție
• Dependență
• Obsesii (TOC) și alte constrângeri
• Personalitate borderline
• Dezvoltarea inteligenței emoționale și a asertivității
• Nevoia de redefinire personală sau profesională
• Dezvoltare de planuri, strategii și acțiuni potrivite pentru atingerea obiectivelor
• Public speking – tehnici și eliminare emotivitate
• Creșterea sentimentului de satisfacție interioară
Cercetări în ceea ce privește validarea și eficacitatea NLP
A întreba dacă NLP funcționează înainte de a dezvolta puncte de referință cu privire la ce este NLP, este să punem căruța în fața calului.
Înainte ca „NLP” să existe, oamenii se confruntau cu categoriile Meta Model, 4Tuple, Milton Model și Satir. Dar după ce le-a introdus în ”cutia magică” a psihologiei, a fost cea care a atras toată atenția.
Acum oamenii au început să se certe despre ”cutie”, culoarea acesteia, mărimea ei, cum se compara cu alte ”cutii” și dacă era cu adevărat nouă și dacă era etică. De exemplu, în loc să întrebe dacă lucrul pe ancore este susținută de rezultatele observate de cercetarea științifică, mulți se întreabă dacă NLP este sigur, la fel de bun ca ... ș.a. Însă, ancorele sunt doar un alt nume pentru condiționarea clasică bazată pe paradigma Pavlov-iană (Derks, 2000).
Într-un studiu din 2013, cercetătorii au investigat dacă limbajul și tehnicile de vizualizare utilizate în programarea neuro-lingvistică ar ajuta copiii cu nevoi speciale de educație să fie mai bine pregătiți pentru învățarea în clasă. Cercetătorii au concluzionat că tehnicile NLP i-au ajutat pe copii să dezvolte o stare de spirit pozitivă favorabilă învățării. Cu toate acestea, s-a explicat, de asemenea, că acestea au fost „concluzii scurte și provizorii”. În plus față de alți factori limitativi, eșantionul a constat din doar șapte copii.
O revizuire sistematică a impactului NLP asupra sănătății a fost efectuată de cercetători în 2012. În această revizuire, au fost evaluate zece studii care abordează diverse probleme, inclusiv abuzul de substanțe, anxietatea, gestionarea greutății, boala de dimineață și claustrofobia. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, deși nu existau dovezi puternice care să sugereze îmbunătățirea stării de sănătate cu siguranță de la NLP, nu existau nici dovezi că această îmbunătățire ar fi din alte motive.
Unele studii au descoperit beneficii asociate cu NLP. De exemplu, un studiu publicat în revista Counseling and Psychotherapy Research a constatat că clienții/pacienții care urmau sedințe clasice de psihoterapie și-au îmbunătățit simptomele psiho-emoționale și calitatea vieții după ce au urmat și ședinte de terapie prin NLP, comparativ cu un grup de control.
O altă analiză de cercetare publicată în 2015 a constatat că terapia NLP are un impact pozitiv asupra persoanelor cu probleme sociale sau psihologice. Cele mai multe studii au dovedit ca psihoterapia neuro-lingvistică (NLP), ca modalitate psihoterapeutică bazată pe cadre teoretice, metodologii și intervenții dezvoltate științific, inclusiv modele dezvoltate de NLP, produce rezultate mult mai bune și mai rapide, în comparație cu alte metode psihoterapeutice.
Ideea că trebuie să demonstrăm cumva că NLP poate exista independent este ciudată, deoarece civilizația noastră a fost construită pe realitatea că putem transpune gândurile și ideile noastre în acțiuni. Multe studii și cercetări încearcă să „scoată NLP în afara legii”, și să impună anumite tipuri de gândire asupra altora. Și de ce oare: pentru că stilul sau metodele obișnuite sunt singurele pe care ar trebui să le respectăm?
În mod corect, domeniul neuroștiințelor și neuropsihologiei a fost absolut transformat în ultimii 40 de ani.
Lucrurile care anterior erau suspectate în ceea ce privește diversele funcții ale creierului și puterea creierului asupra corpului au fost acum validate științific. Niciunul dintre terapeuții modelați de Bandler sau Grinder în anii 1970 nu a avut cunoștințele din Neuroștiințe și Neuropsihologie pe care le avem astăzi... și totuși, au reușit să producă rezultate terapeutice remarcabile cu pacienții lor folosind chiar funcțiile imaginației, gândirii și interacțiunile electrochimice din corp și creier. Au obținut rezultatele la întâmplare, a fost pur și simplu noroc? Nu, le-au obținut prin decenii de experiență și muncă grea în specialitățile lor respective, cercetări ad-hoc și diverse surse de dovezi! Bandler și Grinder au găsit tehnici, metode și soluții pentru a ajuta oamenii să-și depășească blocajele mentale, să-și schimbe comportamentul și gândirea în bine și să creeze excelență în viața lor, care au fost validate de noi cunoștințe din Neuroștiințe și Neuropsihologie.
Pe baza testelor de comparație, s-a constatat că terapia NLP scade în mod semnificativ stresul ocupațional (Hemmati Maslakpaket al., 2016) și problemele de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea (Konefal și colab., 1992) și crește semnificativ locusul intern de control (Konefal și colab., 1992), competența în timp, direcția interioară, actualizarea de sine, existențialitatea, spontaneitatea, respectul de sine, acceptarea de sine și capacitatea de contact intim (Duncan și colab., 1990).
Dimensiunile efectelor tuturor intervențiilor au fost mari (d≥ .6), cu toate acestea, testele pe care s-au bazat studiile (Duncan și colab., 1990; Konefal și colab., 1992) nu au raportat dacă datele satisfac presupunerea normalității. Modificările din toate celelalte măsuri secundare au fost evaluate prin compararea scorurilor medii și pe această bază, s-a raportat că terapia NLP a îmbunătățit nivelurile participanților la comportamentul kaizen (Ashok și Santhakumar, 2002), stima de sine, adaptabilitatea și angajamentul organizațional (Thompsonet al., 2010) și stresul (Rao și Kulkarni, 2010).
În studiul calitativ, instruirea în comunicarea NLP a fost raportată ca îmbunătățind satisfacția dermatologilor la locul de muncă (Tsimtsiou și colab., 2017).
Creșterea stimei de sine (Duncan și colab., 1990; Thompson și colab., 2010) și scăderea stresului (Hemmati Maslakpak și colab., 2016; Rao și Kulkarni, 2010) au fost raportate de mai multe studii. Niciun studiu nu a examinat organizațional construcții psihologice de atenție, implicare în muncă sau reziliență, care au fost centrul unor studii organizatorice recente.
Majoritatea rezultatelor apărute în urma studiilor indică faptul că NLP poate avea un rol important în îmbunătățirea rezultatelor psihologice legate de muncă și că este necesară o cercetare suplimentară - mai solidă din punct de vedere metodologic - pentru a investiga în continuare aceste efecte.
Cercetările indică faptul că NLP poate fi utilizat pentru a îmbunătăți o gamă largă de constructe psihologice organizaționale, inclusiv stima de sine legată de muncă și stresul legat de muncă. NLP utilizează o abordare multi-componentă (Dilts, 1983) și poate avea o gamă largă de aplicații în setările HRD (Froehlich, Segers & Van den Bossche, 2014).
Acest lucru este în concordanță cu recenziile altor abordări de coaching la locul de muncă, care discută despre modul în care îmbunătățirile rezultatelor cognitive sau bazate pe abilități pot duce la o mare efectivitate într-o serie de scenarii de lucru (Jones, Woods și Guillaume, 2016).
Abilitățile NLP care vizează formularea unui obiectiv viitor clar și atractiv pot ajuta la asigurarea unui sentiment de scop în viață (Koteraet al., 2018). În plus, abilitățile NLP care se concentrează pe dezvoltarea unui viitor clar și atractiv ar putea fi utile în oricare alte domenii.
În concluzie, abordarea NLP, de la crearea sa și până azi, a fost utilizată pentru a trata o gamă largă de probleme enumerate mai sus și multe altele. În plus, toate cercetările asupra tehnicilor NLP și eficacității acestora, converg către validarea științifică. Desigur, acestă muncă de cercetare este continuă, așa cum este în orice alt aspect al psihologiei, medicinei, științei în general și, așa și este firesc să fie în scopul creșterii continue a omului, a societății, a eficienței, a sănătății.