Influenta ADN-ului asupra materiei - cum devenim ceea ce gândim

Influenta ADN ului asupra materiei

 "Cine privește în exterior visează, cine privește în interior se trezește ", Carl Jung


Acest articol aduce în atenție studiile biofizicianului rus Vladimir Poponin și implicațiile acestora pentru sănătatea și viața noastră de zi cu zi. 

Biofizicianul rus Vladimir Poponin a efectuat în anii 90 ai secolului XX, mai multe experimente în urma cărora a aratat că ADN-ul uman influențează lumea materială printr-un câmp informațional foarte extins, necunoscut până în acel moment, pe care unii specialiști l-au numit ”câmp de torsiune”. Timp de 20 de ani Poponin a repetat sub diferite forme acest experiment.


La începutul experimentului, Vladimir Poponin a creat vid într-un tub, propunându-și să observe dacă există un vid absolut, dar a fost evidențiat faptul că în tub rămăsese un număr de fotoni. Legat de distribuția acestor particule de lumină, el a constatat că era una dezordonată.


Prima concluzie:
Vid-ul nu este un spaţiu gol, cum se credea până atunci, ci unul plin de informaţii şi energie, în care există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu instrumente speciale.


Apoi el a plasat în tubul vidat ADN uman și a observat din nou distribuția fotonilor. În prezenţa ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat într-o formă anume, grupându-se după tiparul materialului genetic.
Pentru noi oamenii, descoperirea a devenit însă cu adevarat importantă abia după scoaterea ADN-ului din tubul vidat. În momentul în care s-a observat din nou distribuția fotonilor în tub, s-a constatat că fotonii rămaşi în eprubetă au continuat să se comporte ca şi când ADN-ul uman ar fi fost încă prezent, păstrând ordinea imprimată de acesta. S-a dedus astfel că fotonii şi ADN-ul uman, deşi fuseseră separaţi fizic, ei păstrau cumva legătura. Mai mult de atât, fenomenul distribuției fotonilor după tiparul ADN-ului s-a păstrat în interiorul tubului chiar și la luni distanță după scoaterea acestuia, fenomenul fiind botezat ”ADN FANTOMĂ”.


A doua concluzie:
Substanţa din care suntem creaţi și conține întreaga informație despre noi, respectiv ADN-ul nostru, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea din jurul nostru – respectiv asupra materiei înconjurătoare.

Vladimir Poponin şi-a continuat experimentele încercând să afle dacă şi cum este modificat ADN-ul de către sentimentele, gândurile şi credinţele noastre, care sunt de fapt emisii de energie. El a izolat în câte o eprubetă ADN de la diferite persoane, le-a supuse unor puternice câmpuri emoţionale şi apoi au fost măsurate reacţiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective.

S-a constatat că, atunci când este înconjurată de stări de iubire, bucurie, recunoştinţă, compasiune, iertare, etc., molecula de ADN se dilată, iar lanţurile de ADN se deschid şi se măresc, iar când este supusă la sentimente negative (furie, frustrare, frică, tristețe), molecula de AND se micșorează și își blochează o mare parte din coduri. Partea bună este că acest blocaj poate fi anulat imediat ce sunt emise din nou stări pozitive.


A treia concluzie:
AND-ul uman este rapid influențat de gândurile și emoțiile noastre, schimbându-și structura.

Ulterior, într-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman, fiind plasate de data asta la mari distanţe faţă de subiectul-sursă. În timp ce persoana emitea emoţii intense s-a descoperit că mostrele sufereau instantaneu aceleaşi modificări la fel ca în cazul în care s-ar fi aflat aproape.


A patra concluzie:
Genele ADN sunt modificate de energiile din exterior indiferent de sursă și distanță (”epigenetica” - știinţa care se ocupă cu studierea acestor fenomene).

Se ştia în urmă cu câţiva ani că partea genetică a ADN-ului adică genele, nu reprezintă decât 10% din ADN, restul de 90% fiind numit ”gunoi ADN”. Puțin mai târziu, la studierea detaliată a genelor și identificarea fiecăreia în parte, s-a descoperit că genele reprezintă de fapt doar 5% din ADN, restul de 95% continuînd să rămână un mister. Cercetătorii ruşi Vladimir Poponin şi Pjotr Garajajev au emis un posibil răspuns, anume că moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gamă mult mai largă de semnale biologice, 95% din ADN fiind de fapt folosit în procesul de comunicare cu ceilalţi. De asemenea, renumitul biofizician german prof. dr. Fritz A. Popp a descoperit că o mare parte din această comunicare se realizează prin lumină, prin aşa-numiţii biofotoni.


A cincea concluzie:
Suntem într-o permanentă stare de emisie-recepţie, transmițând informaţii prin intermediul ADN-ului nostru și tot prin el, putând să şi recepţionăm informaţia pe care apoi o înmagazinăm.

 

La ce ne ajută să știm acest lucru?
De alegerile privind felul în care interpretăm realitatea și experiențele noastre, de convingerile și informația cu care ne incărcăm ființa, depinde rezultatul pe care-l avem atât în privința sănătății noastre, a relațiilor cu ceilalți și a obiectivelor propuse.

 

Recomandări:

Phantom DNA Effect 

About DNA

 

 

Contactati-ne

INSTITUTUL DE NEURO-PROGRAMARE SOMATO-INTEGRATIVA

Bulevardul Stirbei Voda nr. 7 Craiova. Dolj, Romania

  • Presedinte: 0725.161.169
  • Secretariat: office@inlpsi.ro
© Copyright 2019 INSTITUTUL DE NEURO-PROGRAMARE SOMATO-INTEGRATIVA. Design DEVSLOUNGE

Search